cu-voce-tare

Nimic despre Honorius

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Mon, 04 Jan 2010 20:45:00 +0000

Imi explica si mie cineva de ce vorbeste toata lumea despre Honorius asta? Candideaza cumva la Presedintie? Decide colegiul in care candideaza soarta Romaniei? Europei? Universului? Ca dupa cat de aprinse sunt discutiile asa pare.
Indiferent ce parere o sa aiba intreaga Romanie despre asta, doar cei din colegiul in care candideaza or sa poata sa faca ceva, votandu-l sau nu. Restul or sa ramana cu chibitatul. Si cu un nou motiv de dispretuit Parlamentul, eventual. Ceea ce e trist.
Parerea mea e ca dupa ce Basescu a ajuns Presedinte, unora le lipseste un personaj de diabolizat. Cand s-or termina si alegerile in colegiul ala faimos, ma intreb pe cine or sa mai puna ochii.

Vestile proaste

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 03 Jan 2010 16:24:00 +0000

O groaza de vesti proaste se aud la mine. Cica maine e luni. Si incepe si scoala. Si sabia lui Funeriu e deasupra sistemului, si va taia 15000 de oameni. Si cica ne va fi intai rau ca sa ne fie bine. Dar nu se stie cui ii va reveni raul si cui binele. Nasol.
Vestea buna e ca maine am doar doua ore. N-am sa am timp sa ma gandesc la vestile proaste. De marti am s-o fac.

Ce imi doresc

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 03 Jan 2010 09:36:00 +0000

Cred ca sfarsitul de an e perioada cand se trimit si se primesc urari la kilogram. Fiecare sa straduieste sa transmita, formal sau sincer, urari cat mai pline de ceea ce cel ce le primeste si-ar putea dori. Sanatate, bani, dragoste, succese... din toate pentru fericirea deplina. Nu asta cred insa ca face fericirea cuiva. Ce primeste. Ce are. Ci darul de a se bucura.
Imi amintesc ca n-am avut niciodata o papusa mare, asa cum avea vecina mea de la 4, Carmen. Mi-as fi dorit si eu macar una din alea multe ale ei. Mai ales Nadia. Mi se parea visul fiecarui copil. Desi nu intelegeam de ce nu se joaca niciodata cu ele. Mama ei le tinea sa stea frumos in sufragerie, pe pat. Erau papusile de decor, nu de rupt sau murdarit. Asa ca sunt sigura ca mai fericita eram eu cand ma duceam la bunica si imi faceam o papusa cu paru rosu, din porumb. De fapt copilaria e minunata pentru ca fericirea e usor de obtinut. Poti sa te joci si cu un bat, nu e nevoie sa fie un ponei adevarat, poti sa-ti faci castele din dopuri, case in copaci, barca intr-un cauciuc vechi. De-asta nu cred nici azi in jucariile scumpe. Cei ce fac asta o fac pentru bucuria lor, nu a copiilor, care se pot bucura de orice e nou.
Ma intreb cand parasim starea de fericire usor de atins. Cand vine ziua aia in care incepi sa devii scortos, temandu-te sa nu devii penibil. Cand bucuriile iti devin sofisticate. Si doar poneiul, castelul si barca de-adevaratelea ai impresia ca te pot face fericit. Sa ai mult. Mai mult decat altii. Mai bun. Numai ca faci ce faci si tot de perioada aia iti aduci aminte cu placere. Ca acum nu se mai cade sa faci nebunii, sa te joci, sa te bucuri din nimicuri. Acum ai, dar ai pierdut darul de a te bucura ca atunci.
Asa ca asta cred ca ne lipseste de multe ori. Darul de a ne bucura. Chiar daca ni se pare ca e putin ce avem. Voi ce va doriti? Eu doar un bat, niste dopuri, un cauciuc si-o papusa din porumb :)

La nervi

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sat, 02 Jan 2010 19:47:00 +0000

M-am enervat ieri foarte tare cand am citit un comentariu vulgar de-a binelea la mine pe blog. De comentator mitocan. L-am sters. Acum imi pare rau. Ar fi trebuit sa ramana marturie posteritatii. M-am enervat asa de rau, incat m-am gandit sa inchid blogul. Si recunosc ca ideea nu mi-a iesit de tot din minte.
Internetul a devenit in ultima vreme din ce in ce mai mult un spatiu aglomerat de tot felul de imbecili, impostori, semidocti, nesimtiti, care la adapostul anonimatului isi permit sa scuipe in stanga si in dreapta si presupun ca se simt si mandri de asta.
Ma gandesc insa ca si lumea reala e la fel de populata de specimene din astea, deci n-ar trebui sa ma simt asa de lezata si sa-mi iau aere de aristocrat virtual. Deocamdata deci am sa mai stau.

La filme

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Fri, 01 Jan 2010 11:56:00 +0000

Ma uit la Emma. Facut de BBC. Vazusem si filmul de mai multe ori. Cred ca m-am nascut in secolul gresit. Mi-ar fi placut sa traiesc la sfarsitul secolului XVIII, inceput de 19. Sau cred ca mi-ar fi placut sa traiesc in lumea creata de Jane Austen. Ma regasesc in unele din personaje, mai ales alea rasfatate ca Emma :P Dar dupa ce ma gandesc ca nu era net in vremea aia, imi dau seama ca traiesc exact in secolul potrivit:D

La multi ani!

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Fri, 01 Jan 2010 08:30:00 +0000

Ieri v-am dat tort din ala stramb, dar bun ( au zis ai de l-au gustat). Azi, de inceput de an 2010, va dau sampanie din paharul meu special, pe jumatate plin :)

Sa aveti un an mai mult de jumatate plin de bine, orice inseamna binele pentru voi :) La multi ani!

Tortu reparat

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Thu, 31 Dec 2009 16:53:00 +0000

Sa nu ziceti ca nu ma pricep :P L-am dres cu niste frisca la tub. Nu puteam sa va dau chiar tort stramb cand intrati aici.
La multi ani!

Urari din dreptul tortului

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Wed, 30 Dec 2009 21:44:00 +0000

Anu trecut mi-a iesit un tort stramb. Ei, da io am perseverat si anu asta mi-a iesit unul si mai stramb. Poate ar fi trebuit sa intreb pe cineva cum se pune glazura. Ca am pus-o fierbinte si a inceput tortu sa se topeasca. Si la cat sirop avea, a dat un amestec demential care mi s-a scurs pe papuci cand incercam sa-l asez pe balcon. L-am dres eu cumva dupa aia, pana la urma e important sa fie bun, nu sa arate bine. Ca nu-l pun la expozitie:D Asa ca, dupa ce-l vedeti, abtineti-va sa ziceti ceva de rau de tortu meu, da?
Mai ales ca am de gand sa va zic din dreptul lui sa aveti un an incarcat de dragoste. Ca sanatate va ureaza toata lumea, nu? :) La multi ani!

La librarie, taxi!

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Wed, 30 Dec 2009 19:12:00 +0000

Maine am de cheltuit bani. Pe carti.Mi-a dat onor Guvernu 130 de lei, asa ca in ultima zi din an am sa bantui prin librarii. Nu ma plang de asta, doar ca am sa dau prin oras peste toti cei care mai au ceva de cumparat pentru marea indopare dintre ani :((

Un pic despre politica

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Tue, 29 Dec 2009 19:43:00 +0000

N-am mai avut chef sa zic nimic de politica zilele astea. Am preferat sa ma uit pe geam la ninsoare, p-orma la flescaiala, sa fac meniuri de sarbatori si sa ma holbez la magazine.
Acuma am un puseu, asa ca zic vreo doua.
S-a ales Base. Din ce a zis la investire am retinut ca isi doreste depolitizarea administratiei. Daca reuseste, am sa ma felicit ca l-am votat. Ar fi pacat sa lase asta la nivel de dorinte prezidentiale si sa se declare la sfarsit invins de sistem. Desi nu prea stiu cum s-ar putea face. Sa le zica Pedeleu' la aia pusi prin functii...mai, nu mai avem nevoie de voi, facem concurs pe bune, ne trebuie profesionisti, nu politruci? Hm. Greu de crezut. Dar sa vedem. Mai sunt 5 ani :D
Am remarcat deocamdata ca cei de la PD-L invitati pe la emisiuni TV au devenit extrem de agresivi. De genul, "las ca stim noi, facem noi, ciocu mic". Poate ar trebui sa le zica cineva ca alegerile le-a castigat Basescu, nu fiecare dintre ei.
Am auzit apoi si de candidatul beizadea la colegiul vacant din Bucuresti. E inca la moda, asa ca nu ma mir. Acuma daca bucurestenii or sa-l voteze, inseamna ca le plac lucrurile la moda. Treaba lor pana la urma.
In rest... vorbe despre criza, concedieri, curea stransa... Cui sa-i mai tihneasca de sarmaua de Revelion? Da' om trai si-om vedea.

Un Revelion, o eclipsa mica

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Tue, 29 Dec 2009 19:22:00 +0000

Nu stiti cum sa va distrati de Revelion? Puneti pe lista una bucata ecplipsa, partiala doar, de luna.
Io una n-am sa lipsesc de la eveniment :)

Azi la Oslo, maine-n Polonia

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Mon, 28 Dec 2009 09:03:00 +0000

Sunt in tren, cum ii sade bine calatorului. Pana pe la Buzau intram pe blogul meu din Polonia, iar dupa, din Marea Britanie. Sau cel putin asa se inregistrau vizitele de pe telefonul meu. Multa vreme am fost inregistrata ca venind din Europe, cu stelutele aferente, sau din Oslo. Iote cat de departe poti sa fii fara sa-ti dai seama:-D

Duminica cenusie

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 27 Dec 2009 08:25:00 +0000

Buna dimineata, boieri dumneavoastra! La mine ploua si e naspa. Zapada e neagra si fleoscaita, iar cerul cenusiu.
Ieri se vedea mai frumos de la fereastra mea...

Singura consolare e ca maine, desi e luni, stau acasa, ca-s in vacanta :P

Patience

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sat, 26 Dec 2009 08:03:00 +0000

Iata cum poti sa canti superb si in chiloti. Cantare de dragoste:P

Cele doua vieti

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sat, 26 Dec 2009 07:37:00 +0000

Sa stiti ca am doua vieti pe care le traiesc concomitent. Sau aproape. E una de zi, unde mi se misca bratele si picioarele, imi ies cuvinte din gura, fac si dreg, si una de noapte unde pot sa zbor, sa conduc masina fara carnet :P, sa trec dintr-un loc in altul intr-o fractiune de secunda, sau pot sa fiu in doua locuri in acelasi timp, unde de fapt nu se stie ce e ala timp si materia e doar o iluzie, unde am si spaime si iubire, unde ofer alinare sau primesc, rad in hohote sau tip de durere, dar unde indrept mereu totul, tinand ochii inchisi pana se termina cu bine.
Si am pe undeva credinta ca cele doua vieti ale mele se influenteaza una pe alta. Mai ramane sa-mi dau seama daca ce fac ziua imi influenteaza viata de noapte sau daca ce traiesc noaptea imi indreapta pasii de ziua.
Complicat, huh? :D

Craciun fara bucate de Craciun

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Fri, 25 Dec 2009 16:08:00 +0000

Fac alergie la deja celebrele si omniprezentele stiri despre bucate traditionale ce nu trebe sa lipseasca de pe masa romanilor de Craciun. La cum se fac, cum se mananca si cum duc pe unii la spital.
Azi am mancat lapte cu fulgi de dimineata, supa de rosii la pranz si icre cu branza de oi si ceapa seara. Asa ca ma declar un roman nefericit care n-a gustat azi din bucatele traditionale. Nici tu fripturi de porc, carnati, caltabosi, toba sau lebar, racituri sau borsuri. Nici macar din sarmalele care m-au lasat traumatizata ieri n-am gustat. Nu ma integrez deloc in comunitatea romanilor buni crestini care respecta traditiile. Asta e, imi fac mea culpa. Si astept interviurile :D

Despre Craciun

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Fri, 25 Dec 2009 12:32:00 +0000

Imbecile mai sunt unele emisiuni TV la vreme de Craciun. Am vazut pe Realitatea o domnisoara care lua interviu unei batrane la un camin de batrani. Femeia zicea ca ii lipseste caldura sufleteasca. Domnisoara i-a urat printre altele o masa imbelsugata, macar de acest Craciun. Apoi a urat tuturor o masa de la care sa nu lipseasca nimic, sau " sa nu lipseasca macar cozonacul".
Craciunul nu e sarbatoarea imbuibarii. Nu masa traditionala e scopul. Nici cadourile. E vremea la care ar trebui sa ne oprim din alergat. Sa impartasim ganduri bune. Sa daruim dragoste. Sa ne bucuram ca suntem. Si sa fim recunoscatori.
Toate astea insa nu sunt deloc comerciale.

I'm dreaming...

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Fri, 25 Dec 2009 07:41:00 +0000

Visez si eu la un Craciun din asta alb-negru :)

Sarbatori cu bine

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Thu, 24 Dec 2009 18:17:00 +0000

Am facut sarmale azi. Pe ritm de "Domn, domn sa-naltam" ca a tot sunat la usa. Doamne, oare alt colind nu pot sa invete? Cred ca ar trebui sa intrebe "Primiti cu Domn, domn sa-naltam? "
Asa ca...brad am (artificial :P) sarmale am, cozonac mi-am cumparat, "Domn,domn sa-naltam mi s-a cantat"... la mine poate sa vina Craciunul.

Sa aveti un Craciun fericit, voi ce intrati pe aici :)

Starea mea de bine

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Wed, 23 Dec 2009 17:28:00 +0000

Si maine e Ajunul. Mi-as fi dorit sa ninga acum. In loc de alb mult prin oras sunt dealuri si munti de zapada murdara. Strazile sunt pline de masini, magazinele de cozi, de parca de Craciun s-ar sfarsi lumea si nimeni nu vrea sa-i lipseasca ceva in ultimele clipe.
Azi am mers pe jos mult. Dus-intors pana in Sud. Cred ca am ajuns mai repede decat daca as fi luat taxiul. Si simteam nevoia sa merg pe jos. Cu gandurile un pic tulburate, cu emotiile rascolite, cu dorinte de neimplinit in minte, mergeam si visam cu ochii deschisi. M-a trezit brusc o masina care m-a stropit bine pe geaca, pantaloni si sacosa cu rosii. M-am oprit si m-am sters cu zapada, razand de situatie. Si asa uda si murdara am mers mai departe prin zapada fleoscaita, zambind, gandindu-ma ce frumos ar fi sa ma atinga in fiecare zi starea asta de bine care sa nu lase nimic sa ma supere :)

Calatorie in vremea salcamilor infloriti

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Tue, 22 Dec 2009 21:29:00 +0000

Sa va zic ce citesc. Da' sa nu radeti de mine:P "Orasul cu salcami" de Mihail Sebastian. Si asta pentru ca am gasit-o la tata in biblioteca si mi-am amintit ca e primul meu roman de dragoste, citit imediat dupa povesti, pe vremea cand nici nu lasasem papusile, nici nu devenisem domnisoara de-a binelea, sau altfel spus, abia de inflorisesa salcamii :P
Si imi amintesc la fiecare pagina citita de curiozitatea cu care urmaream transformarea Adrianei, emotiile, cazutul pe ganduri... Si calatoria asta in timp ma face sa zambesc.
"Nu stia. Era soarele de primavara, prea curand venita? Era lumina dubla a diminetii si a zapezii? era mirosul acela putred si nou a doua anotimpuri ce se intalneau? Nu stia."
Acuma stiu :D Dar cred ca prefer ignoranta din vremea salcamilor infloriti :)

Domnul profesor

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Mon, 21 Dec 2009 20:00:00 +0000

M-am uitat la Realitatea un pic, intre doua spalari de geamuri si-o aspirare. Cat sa vad ca Lucian Boia a luat premiul de excelenta pentru intreaga cariera. M-am bucurat, cred ca il merita. E proful meu din facultate preferat. SI mi-amintesc cum stateam fascinata in prima banca la cursuri, de nici notite nu-mi luam, sa nu-i pierd vreo vorba sau vreo miscare :D. Cum l-am intalnit odata la metrou si mi-a povestit de Franta si cartea care tocmai i se publicase acolo si pe care mi-a adus-o pe urma s-o citesc. Cum mi-am luat lucrarea de diploma la el despre "Mitul lui Napoleon in literatura franceza" si cum am citit eu la Chateubriand si Hugo si Balzac si Stendhal ca sa gasesc cum il vedeau ei pe Napoleon si de ce. Si cum am fost mandra ca m-a laudat la sfarsit la Dutu care era in comisie si m-a intrebat daca nu vreau sa fac un doctorat despre asta si eu i-am zis ca n-am ambitii de genul asta ( ce balamuta).
Si cum am sarit in sus cand niste profi universitari de la Iasi l-au criticat la un cerc pedagogic cu toti profesorii din judet. Si cum i-am citit eu o groaza de carti cu mare placere.
Felicitari, domnule profesor. Ce mi-e dor de un curs :((

De noapte buna

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 20 Dec 2009 21:10:00 +0000

Sa va pun o melodie de noapte buna :) Winter...

Ziua cartitei

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 20 Dec 2009 20:54:00 +0000

Nu cred ca uitam ceva ce ne-a marcat. Spaime, dureri, neimpliniri. Doar ca ajungem sa nu ne mai gandim la ele, pe masura ce altele ni se adauga.

Am aflat la cinci ani ca toti o sa murim. Auzisem eu de morti pana atunci, dar abia cand am auzit-o pe mama vorbind in bucatarie cu o vecina despre asta, am inteles. Mi-amintesc ca am intrebat daca si eu o sa mor. La momentul respectiv asta mi se parea cel mai ingrozitor de acceptat. Cand mi s-a spus ca da, am simtit spaima aia. M-am dus in sufragerie si m-am rugat sa moara toata lumea in afara de mine. Pe urma mi-am amintit si de ai mei si de prietena de la patru si am mai cerut un favor de la Dumnezeu. Din clipa aia insa spaima de moarte m-a tot urmarit. Nu mi-a trecut. Doar ca refuz sa ma mai gandesc . Sa-mi imaginez lumea fara mine si pe mine fara lume.
Si asa cum am invatat sa inchid spaima asta undeva, am invatat sa fac cu toate celelalte clipe neplacute din viata mea. Indiferent cat de dureroase au fost.

Nu uitam. Doar ca nu ne mai gandim acolo. Dar asta doar daca suntem destul de puternici incat sa nu mai intoarcem gandul la punctul dureros. Pentru ca sunt si unii care nu pot si raman atarnati de momentul ala, retraind durerea cu aceeasi intensitate, ca intr-o zi a cartitei.

Scriitura incorecta politic

gabriela.obodariu2008@gmail.com (gabriela) — Sun, 20 Dec 2009 18:45:00 +0000

Randurile ce urmeaza sunt niste exagerari iesite din frustrarile mele acumulate prin Bucuresti. Asa ca puteti sa ma contraziceti:P
Bucurestenii sunt enervanti. Umbla incruntati, sunt lipsiti de amabilitate, ingamfati, circula anapoda, vorbesc prea repede si cu accent ciudat.
Citeam undeva ca traitul in orase foarte mari ii face pe cei mai multi sa devina nepasatori fata de cei din jur. Sansa de a se reintalni cu cei din momentul X e asa de mica, incat putin le pasa ce impresie lasa. La asta se adauga si stresul deplasarilor, aglomeratia... Poate de aici comportamentul asta enervant, care ma face sa ma gandesc ce bine am facut ca m-am intors un targul de pe Milcov dupa terminarea facultatii. Acu eram si eu o acritura :D